Posted by on Aug 31, 2016 in Diverse | 0 comments

Nefiind un fan inrait al poeziilor ma aflu in fata voastra ca un afon in ale artei fine. Totusi un lucru clar stiu: sa apreciez. Nici un mare paisonat de literatura nu sunt insa la fel, macar incerc (ca ma tot bate femeia la cap sa fiu mai cult!) …
Asta e, le faci plac ca doar le iubesti, si pe actualele si pe fostele si pe viitoarele si asa mai departe. in lungile mele cautari pe internet mi-am regasit si gandurile in cele din urma, desi citindu-le ele suna parca putin melodramatic.
ma refer de fapt la o poezie sau insiruire de cuvinte, nu stiu daca poate fi numita poezie… care este dupa cum urmeaza:

{ Eu n-am avut vointa, dar nici nevoi – …

mi-am indreptat mereu sufletul plin cu pasii goi
si viata pipernicit-adesea spre norii mari, scopti de noroi.

Eu n-am avut vointa, nici prea multe vesnicii abstracte
Caci totul in sinea mea trecea scurs ca prin nefapte.
n-am avut nici feti frumosi, nici zane,
si nici macar paiete sub bratul plin de galme
si totusi n-am avut nici lipsa lor
si nici macar prezenta vreunui drag fior –
tot ce-am avut in viata
si ma multumesc – stii bine,
s-a concretizat, in cele din urma, numai prin TINE. }

Cred si poate cred bine, ca e dedicata cumva mamei sau unei femei speciale, ca tot vine 8 martie. Ii zic si eu mamei mele chiar daca nu prin propriile mele cuvinte ca o iubesc. Si ca ii multumesc. Si ca m-am concretizat prin ea… desi ar merita mai mult decat niste versuri anonime dar asta e. imi cam lipseste aimaginatia si asa niciodata nu am avut-o lucida.

FacebookGoogle+Twitter

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *